Prin acest proiect se revitalizează colindul arhaic „Pe munții cei mari”: reactualizările folclorului nu au rolul de a pune în umbră trecutul, ci de a-l re(con)stitui în prezent.
În 1964 este publicată lucrarea Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte la Editura Academiei Republicii Populare Române, avându-l ca autor pe etnologul Adrian Fochi. El cercetează mitul mioritic deopotrivă diacronic și sincronic, arătând că în cultura și civilizația românească acest mit a circulat sub două forme: baladă și colind.
„Pe munții cei mari” este un subtip al versiunii colind. Variantele 151, respectiv 152, variante de bază ale prezentei interpretări, sunt întâi datate între anii 1931-1940. Aceste variante sunt culese de Ioan Trifan pentru studiul lui Adrian Fochi, în 1955, din Țara Zarandului: satele Leasa, respectiv Tisa (și cătunul Paragine).
„Miorița, mai mult decât alte producții artistice ale poporului, a fost obiectul unor denaturări și mistificări interpretative continui. Ea trebuie curățată de toată zgura nevrednică ce a fost îngrămădită deasupra ei și redată poporului în toată frumusețea ei luminoasă de poem al dragostei de viață, al dragostei de artă și al dragostei pentru natură.” (p. 171)
Mulțumiri celor care mă poartă, cu grijă, prin lume – familiei mele, mulțumiri profesoarei mele îndelung răbdătoare – doamna Mărioara Miclea, mulțumiri celor implicați în realizarea acestui proiect: echipa de producție (studio și montaj video), colegii mei din grupul folcloric „Feciorii Zarandului” – Răzvan Sculici, Andrei Gurău, Casian Vițălar, Preacucernicul pr. Lucian Adorian, domnul Ioan Adrian Orobeț. Mulțumiri mai ales celor care mă privesc și mă îndrumă din Rai, cei doi bunici, Ioan și Ilie: în acest colind am pus întreg dorul și dragostea mea pentru ei.
Leave a Reply