Varu Sandel – Ai, lene mii – Cantece si Bancuri 2013

Varu Sandel – Ai lene mii – Cantece si bancuri 2013
Extras de pe albumul ”Cantece si Bancuri”
Concept Varu Sandel
target=”_blank” rel=”nofollow”>http://www.youtube.com/musicmondoromania
musicmondodistribution@gmail.com
www.varusandel.ro
PRODUCATOR ION CONSTANTIN
SIGHETUL MARMATIEI-ROMANIA-2013
Partener media HORA TV

VARU SANDEL – AI LENE MII
VERSURI
Ce mi-o fost urat in viata sa ma scol de dimineata
Sa ies eu din patul meu, asta o fost mai greu
Ce mi-o fost urat in viata sa ma scol de dimineata
Sa ies eu din patul meu si sa aud mereu:
Haida iute te trezesta pune mana si munceste
Da eu nici nu pot vorbii, ai lene mii

Si somnu cred ca mi-ar trece de m-as da cu apa rece
Dar nu vreu sa ma trezesc, vreu sa lenevesc
Si somnu cred ca mi-ar trece de m-as da cu apa rece
Da-I tare rau sa ma ud si atunci iar aud:
Haida iute te trezesta pune mana si munceste
Da eu nici nu pot vorbii, ai lene mii

Eu din pat nu ma clintesc, mi-I lene si sa clipesc
Ochii ia-s inchide iara sa gandesc ca-I seara
Eu din pat nu ma clintesc, mi-I lene si sa clipesc
Ochii ia-s inchide iara dar aud de afara:
Haida iute te trezesta pune mana si munceste
Da eu nici nu pot vorbii, ai lene mii

Stomacul mi l-am stricat de lene n-am mestecat
Ca sa iei imbucatura trebuie sa deschizi gura
Stomacul mi l-am stricat de lene n-am mestecat
Ca sa iei imbucatura iar ii aud gura:
Haida iute te trezesta pune mana si munceste
Da eu nici nu pot vorbii, ai lene mii

Indrăgitul personaj interpretat de actorul Alexandru Pop este prezent la Drobeta-Turnu-Severin în calitate de prezentator al Festivalului Ţărilor Dunărene, iar prezenţa sa nu a putut trece neobservată, mai ales că a fost recunoscut şi salutat cu căldură de toată lumea. În stilul său caracteristic, Văru’ Săndel ne-a acordat un interviu „de tot râsul”. Cu alte cuvinte, văruţul ne-a dovedit, pe viu, că este un om plin de viaţă, mereu pus pe şotii.

Reporter: Care a fost pri­mul lucru pe care l-ai făcut, atunci când ai pus piciorul în orăşelul nostru?

Sandu Pop: Îmi place ora­şul, îmi plac oamenii de aici. Ce-am făcut prima dată… am fost la Taverna, dar nu zic a cui! Am mâncat, ne-am întâlnit cu organizatorii, cu domnul director (n.r. Marian Popescu, director Centrul Cultural „Ni­chita Stănescu”), ne-a spus cam ce avem de făcut pentru astăzi (n.r. ieri), că am venit de ieri (n.r. miercuri). Mai am nişte prieteni lumânărari, care se ocupă cu sculptura în ceară şi sunt şi ei aici ca să expună nişte lumânări foarte fru­moase, parfumate. Şi m-am întâlnit şi cu ei. Şi, bineînţeles, dacă tot îl am pe colegul şi prietenul meu Şerban Geor­gevici cu mine, n-am putut să nu bem şi un şpriţ prelung de vară.

Rep: Cum vine şcoala pentru cea mică?

S.P.: Vine cu emoţii pentru că a încheiat un ciclu din viaţa şcolară, iar acum trece într-a cincea. Suntem cu toţii foarte curioşi cum se va adapta la doamna dirigintă, cu pro­fesorii, cu fiecare materie.

Rep: Cum a fost trecerea ta în clasa a cincea?

S.P.: Eram undeva prin Bistriţa, cu părinţii mei, care lucrau acolo la un şantier, în Colibiţa. A fost o trecere fru­moasă, pentru că m-au ales co­mandantul unităţii de pionieri, chiar în clasa a cincea. Pentru că avusesem o inspecţie şi am răspuns la toate întrebările despre realizările comunis­mu­lui. Şi am spus eu câteva rea­lizări despre care ştiam eu: Transfăgărăşeanul, Canalul Du­năre-Marea Neagră, şi di­rectoarea a zis: „Sandu, un adevărat comandant de uni­tate!” Alegerile urmau peste o săptămână şi toată şcoala a ridicat mâna pentru mine. Şi eram în competiţie cu băiatul şefei de şantier, şi cu băiatul aprozariţei, care era mai mare decât şeful de şantier. Iar mama, vreau să spun, că parcă era primăriţa Bistriţei, aşa mergea pe acolo după ce m-au ales.

Rep: Apoi ai evadat din Ardeal şi ai ajuns în Bucu­reşti. Cum ai ajuns la te­leviziune?

S.P.: În Bucureşti am ter­minat o altă etapă importantă din viaţa mea, facultatea. Am dat concurs la teatrul de co­medie, a început o altă etapă, de aici, au venit televiziunile printr-un prieten, Dan Tufaru, Dumnezeu să-l odihnească. El m-a luat sub aripa lui, m-a susţinut şi mi-a arătat ce am de făcut. Am început cu dublaje la desene animate, vocea lui Scooby Doo fiind a mea.

Rep: Vei ieşi la pensie tot ca Văru’ Săndel?

S.P.: Nu pot să-mi prevăd viitorul, dar sper din tot sufletul să meargă treaba, mai ales că am grijă de personaj tot timpul şi-l primenesc.

Author: Andrei